S-a implicat în acțiuni de colectare a fondurilor pentru fundația filantropică Hospice Angelus Moldova, care oferă gratuit sprijin pacienților incurabili, iar acum John McKellar și-a îndreptat atenția către NGO Academy, un proiect derulat cu ajutorul Asociatiei Bridging the Gap prin care își dorește să susțină organizațiile nonguvernamentale.
Care sunt planurile lui de viitor, dar și mai multe detalii despre Bridging the Gap NGO Academy, aflați mai jos:
De-a lungul timpului, te-ai implicat în numeroase acțiuni caritabile, iar recent ai fost recompensat cu Medalia Imperiul Britanic (British Empire Medal), care se acordă pentru merite civile demne de a fi apreciate de Regină. Ce ai simțit în acel moment?
Întotdeauna este o mare onoare să-ți fie recunoscută munca, dar să-ți fie recunoscută chiar de Regină, este cu adevărat minunat. Există numeroase persoane în lume care fac lucruri fantastice pentru comunitate, însă eforturile lor trec neobservate. De aceea, sunt încântat de faptul că eforturile pe care le-am făcut în Europa de Est îmi sunt recunoscute. Totuși, cred că părinții mei, fără îndoială, au fost mult mai entuziasmați.
De unde vine toată această pasiune pentru a face bine? Ce te motivează?
Încă de când am venit prima dată în România, în 1998, când am fost un simplu invitat, am fost impresionat de ospitalitatea oamenilor. Atunci am realizat că aici există o adevărată pasiune pentru a dărui și am învățat asta. Am fost 40 de persoane, toate venite din Marea Britanie, și am fost primiți de oameni foarte săraci, dar care ne-au dat totul din puținul lor. Iar acest lucru a fost o lecție de viață foarte importantă pentru mine, că existăm pe acest pământ pentru a împărți din lucrurile, din experiența și din talentul nostru. Asta m-a făcut să-mi îndrept atenția către un ONG – pentru a împărți cu cei din jurul meu ceea ce știu.
Știm că de curând ai lansat un proiect inedit și anume, Academia pentru organizații nonguvernamentale. Care sunt rezultatele pe care le aștepți în urma acestui demers?
NGO Academy este o inițiativă pe care am adus-o în România pe baza unui model pe care am încercat să-l implementez în Republica Moldova. ONG-ul nostru constă în susținerea unor workshop-uri interactive ținute de specialiști în fundraising, marketing, leadership și advocacy. De asemenea, vrem ca aceste workshop-uri să fie disponibile pentru orice ONG, fără să fie limitat de un buget. Tocmai de aceea, punem la dispoziție specialiști care să ofere trainguri pro bono. Ne dorim să evoluăm, să putem oferi intruire pentru toată lumea și suntem încântați că, până în prezent, numeroase ONG-uri mici au beneficiat de workshop-urile noastre.
Ce părere ai despre ONG-urile din România, față de cele din Scoția? Ce au în comun și ce le diferențiează?
Pentru mine, lumea organizațiilor nonguvernamentale din România este mult mai dinamică decât în Marea Britanie. Cred că acest lucru se datorează faptului că acest sector este tânăr, este precum o pânză albă care așteaptă să fie colorată. Actele caritabile în Marea Britanie fac parte din societatea de acolo dinainte să mă nasc eu, iar acest lucru face parte din fiecare zi de viață. Același lucru poate fi făcut și în România, dacă tânăra generație va continua să se implice în activitățile de caritate. Cea mai mare diferență este faptul că în România colaborarea dintre organizații este aproape inexistentă. Și în Marea Britanie și în Republica Moldova, organizațiile nonguvernamentale se sprijină reciproc, iar asta ajută la creearea unei voci mai puternice. Tocmai de aceea, am fost dezamagit să văd că în România, multe ONG-uri sunt împotriva acestei idei. Poate din cauza faptului că nu au încredere ori din cauza mândriei. Totuși, eu văd doar avantaje și beneficii pentru cei care au curajul de a se asocia și de a munci împreună pentru realizarea unor servicii pentru comunitate.
Ce ai schimba în acest moment în cadrul ONG-urilor din România?
În 2013, am efectuat o cercetare în București, ce avea ca scop principal stabilirea reacțiilor oamenilor atunci când li se solicită să se alăture demersului unui ONG. Atunci când i-am întrebat care sunt motivele pentru care nu donează, cele mai multe răspunsuri au fost că nu au încredere că lucrurile dăruite ajung la beneficiarul corect. Iar acest lucru trebuie să se schimbe. În Marea Britanie, avem o comisie de caritate care urmărește dacă reprezentanții ONG-urilor respectă cu strictețe regulile impuse. Iar acest lucru m-ar încânta să existe și în România. Ar spori încrederea oamenilor în organizațile neguvernamentale și ar crește numărul de voluntari. De asemenea, ar încuraja transparența din fiecare ONG.
Timp de trei ani ai fost manager al Hospice Angelus Moldova, iar rezultatele au fost mai mult decât spectaculoase. Mai păstrezi legătura cu membrii asociației? Te mai implicit în vreun fel în acțiunile desfășurate acolo?
Să lucrez în Republica Moldva a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut. Să încerc să schimb ceva într-o comunitate de ONG-uri atât de mică a fost foarte dificil, mai ales când când am venit cu o sugestie, iar cei din jur mi-au spus ”asta nu va funcționa în Moldova”. Dar nu m-a dezamăgit, ci mi-a dat puterea să lupt, pentru a le dovedi că s-au înșelat. Și am reușit, căci în urma proiectelor noastre din Chișinău am reușit să conducem în ceea ce privește strângerea de fonduri, iar apoi să împărtășesc cu voi experiențe care au dus la înființarea NGO Academy, aici, în București. De asemenea, mișcarea Hospice este la fel de importantă, iar munca colegilor mei pe care o fac pentru bolnavii în stadiu terminal este atât de vitală, căci e musai să continue cu aceste activități. De asemenea, trebuie să organizeze evenimente de strângere, iar dacă voi putea, îi voi ajuta. Oricum, oamenii care sunt acum acolo muncesc incredibil de mult și sunt foarte mândru de ceea ce fac.
Care sunt proiectele de viitor care speri să devină realitate?
Îmi doresc enorm ca Bridging the Gap NGO Academy să se extindă la nivel național, căci sunt atât de necesare educația și training-ul în acest sector. În fiecare oraș din România există cel puțin o asociație care are nevoie de ajutor. De aceea, mi-ar plăcea ca și acestea să beneficieze de workshop-urile noastre. Fiecare ONG ar trebui să aibă acces la aceleași instrumente, pentru a-și putea îndeplini misiunea. Suntem la începutul unei lungi călătorii și sper ca la sfârșit să fi putut să satisfacem toate aceste nevoi.
Mai multe lucruri despre proiectele Asociatiei Bridging the Gap puteți afla accesând: www.bridgingthegap.ro.