Pădurea Jysk de la Șotânga s-a dublat într-o singură zi! Peste o mie de voluntari au luat parte la acțiunea de împădurire

Sute de voluntari și-au dat întâlnire vineri dimineață, în localitatea Șotânga, unde pădurea Jysk a fost dublată într-o singură zi.

De jur împrejur, pe o zonă de aproape 6 hectare, aproape 1200 de voluntari, dintre care 300 de copii, plantează viitoarea pădure. În pământ sunt înfipte cazmale care marchează rândurile pe care trebuie săpate gropi. Puieții de plop alb stau strânși în zeci de buchete mari, cu rădăcinile lăsate în pârâul care duce spre sat, și așteaptă să fie plantați.

E o atmosferă veselă, care te umple de energie pozitivă. Toți cei care au venit la plantare își doresc să facă o faptă bună și nu se dau înlături de la munca fizică. În timp ce bărbații sapă gropile, proces care durează mai mult decât anul trecut din cauza uscăciunii solului, copii sunt bucuroși că ajută și ei la treabă. Aduc puieți de la gârlă, acoperă cu pământ rădăcinile pomilor plantați sau cară găleți cu apă, pentru a uda fiecare puiet și pentru a-l ajuta să crească. Sunt atenți la explicațiile coordonatorilor de parcele de la Plantăm fapte bune în România și încearcă să pună în practică ceea ce li se spune.

Mai sus, pe deal, un grup de băieți de 20 și ceva de ani avansează rapid cu gropile pentru puieți. Fac glume și râd între ei, dar nu se opresc până ce tot dealul nu e plin de gropi pentru puieți. În urma lor vin fetele și copiii, care vor planta puieții. Alții plantează în echipe de câte doi oameni – unul sapă gropile, celălalt plantează puietul, îl acoperă cu pământ, bătătorește solul și apoi îl udă.

După câteva ore de plantat, săpat, cărat apă și acoperit puieții cu pământ, majoritatea voluntarilor sunt în tricou. E mijlocul lui noiembrie dar, fie s-a făcut cald la prânz, fie ne-am încălzit de la efortul fizic. Printre voluntari văd elevi veniți cu clasa, familii cu copii, tineri, angajați JYSK și grupuri de pasionați de munte.

Toți sunt oameni cu inima deschisă, care vor ca lumea din jurul lor să fie mai bună și știu că și ei trebuie să contribuie la asta. Se ajută unii pe ceilalți atunci când e nevoie, chiar dacă nu se cunosc, glumesc, râd și povestesc, chiar dacă sapă din greu cu cazmalele pentru a face gropi în solul tare.

E aproape ora 14.00 când voluntarii pleacă în grupuri spre zona în care se va lua masa câmpenească. Treptat, dealurile se golesc de oameni, iar în urma lor rămân puieții plantați. Fiecare puiet are câteva frunze în vârf care strălucesc în soare și seamănă cu niște flori albe.

Când arunci o privire peste dealuri, ți se pare că toți copacii au înflorit.

Share this post

No comments

Add yours