1 decembrie 1918, Marea Unire a românilor pentru veșnicie. 96 de ani de responsabilitate

“Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale (…) este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit (…). Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional.”, scria regretatul academician Florin Constantiniu, despre semnificația zilei de 1 decembrie 1918 în “O sinceră istorie a poporului român”.

Foto: cultura.ro

Foto: cultura.ro

Ziua în care s-a hotărât asupra sorții noastre pentru veșnicie

Români de pretutindeni își amintesc luni, 1 decembrie, că duc în spate o responsabilitate socială de 96 de ani, cea a unității naționale a tuturor românilor. Poate în timp, unii au uitat semnificația acestei zile, alții n-au învățat-o, dar iubirea pentru țară și vitejia românilor de altădată ne curge prin vene. Suntem români și avem datoria istorică să rămânem uniți. 1 decembrie 1918 este ziua în care s-a hotărât asupra sorții noaste pentru o veșnicie și avem datoria să n-o aruncăm în nerecunoștință.

Apelurile pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia subliniat importanța istorică a actului ce avea să se decidă: “Veniţi cu miile, cu zecile de mii. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire”.

“Un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”

La Alba a venit atunci cu sutele de mii. Pe lângă cei 1228 de delegați, 100.000 de români s-au strâns pe câmpul lui Horea din toate colțurile Transilvaniei ce produceau “un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”. În același timp, în sala cazinei ofițerilor din Alba Iulia, unde se adunaseră delegații, dintr-un colț, izbucnește cu energie: “Pe-al nostru steag e scris unire”. Cântecul patriotic e lozinca zilei. În sală se aflau 680 de delegaţi aleşi în cele 130 de circumscripţii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanţii episcopiilor româneşti, societăţilor culturale, institutelor de învăţământ superior şi şcolilor medii, reuniunilor învăţătoreşti, reuniunilor de meseriaşi şi femei, delegaţii Partidului Social Democrat Român, gărzilor naţionale şi ai societăţilor studenţeşti. Cu toții cântau cu o însuflețire deosebită:

Pe-al nostru steag e scris unire,

Unire-n cuget și simțiri

Și sub măreața lui umbrire

Vom înfrunta orice loviri.

 

Acela-n luptă grea se teme

Ce singur e rătăcitor,

Iar noi uniți în orice vreme

Vom fi, vom fi învingători.

 

Am înarmat a noastră mână

Ca să păzim un scump pământ,

Dreptatea e a lui stăpână,

Iar domn e adevărul sfânt.

 

Și-n cartea veșniciei scrie

Că țări și neamuri vor pieri,

Dar mândra noastră Românie

Etern, etern va înflori.

 

Învingători cu verde laur

Noi fruntea nu ne-o-mpodobim

Nici scumpele grămezi de aur

Drept răsplătire nu dorim.

 

Știind că-n viața trecătoare

Eterne fapte-am împlinit

Și chinul morții-ngrozitoare

Bogat, bogat e răsplătit.

 

Ultimul a sosit George Pop de Băseşti, preşedintele CNRC, al cărui discurs a fost: “Vrem să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc”. A urmat la cuvânt Vasile Goldiş, cel care a dar citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale. În discurul său, a spus: “Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Ţara Românească”. Rezoluția, documentul istoric care înfăptuia visul de veacuri al poporului român, a fost votată cu entuziasm.

În 1990, Parlamentul României a hotărât ca ziua de 1 decembrie să devină Zi Națională. Primul 1 decembrie a fost marcat la Alba Iulia, în același an. De 24 de ani, în fiecare an, la Alba Iulia, în București și-n toate orașele mari, au loc manifestări și ceremonii de 1 decembrie, ce unesc românii de pretutindeni.

Luni, se împlinesc 96 de ani de când ducem în spate o responsabilitate socială votată cu entuziasm, una a unirii pentru veșnicie. Fără unire, nu există viitor, nici victorie. Unirea nu ar avea nicio valoare, dacă noi nu am conștientiza caracterul ei sacru.

Share this post

No comments

Add yours